Smerenia care nu crede că știe totul este începutul înțelepciunii

Există o poveste în care Buddha a învățat prin imaginea frunzelor în mână și a frunzelor din pădure. Învățătura pe care o dădea era ca frunzele din mâna lui, în timp ce ceea ce se trezise și știa era la fel de vast ca frunzele din pădure.

Ne gândim cu ușurință că știm după ce învățăm câteva rânduri din scripturi sau vedem doar o parte din cineva. Cu toate acestea, mintea și viața unei persoane, fundalul și condițiile, sunt la fel de largi ca o pădure și greu de cunoscut complet.

Când este greu chiar și să mă cunosc pe deplin, dacă ajung la concluzia că cunosc pe deplin o altă persoană, judecata mea devine aspră și relațiile se blochează. Înțelepciunea începe nu din a insista că știu multe, ci din smerenia de a ști că multe sunt încă necunoscute.

Astăzi, nu trageți concluzii ușoare despre oameni sau despre învățături. Privește-i cu o minte largă și atentă, ca și cum ar fi stând în fața unei păduri.