Înțelepciunea crește dintr-o minte liniștită
Când mintea este liniștită, înțelepciunea devine strălucitoare. Cu mintea împrăștiată, este greu să vezi calea cea bună; numai într-o minte așezată poate crește înțelepciunea. Prin urmare, un practicant trebuie mai întâi să calmeze mintea, să cultive liniștea meditativă și să pregătească un loc în care înțelepciunea poate rămâne.
Cu toate acestea, înțelepciunea singură nu este suficientă. Chiar dacă am cultivat înțelepciunea, dacă nu o împărtășim, mintea devine săracă. Chiar dacă avem multă bogăție, fără înțelepciune este greu să-i cunoaștem folosirea corectă. Deci practica trebuie să meargă împreună cu liniștea meditativă, înțelepciunea și practica dăruirii.
Dacă avem bogăție, o împărțim. Dacă avem înțelepciune, o împărtășim. Mintea care împărtășește lucrurile bune pe care le avem cu lumea este ea însăși conduita bodhisattva. Practica nu este finalizată prin depozitarea lucrurilor; sensul ei prinde viață atunci când împărtășim și luminăm.
Astăzi, să cultivăm mintea în liniște, să creștem înțelepciunea în mod strălucitor și să împărtășim ce avem cu vecinii noștri.
Fără liniște meditativă, înțelepciunea strălucitoare este greu de dezvoltat; chiar și cu înțelepciune, fără a împărtăși mintea devine săracă. Practica trebuie să includă cultivarea în liniște a minții și dăruirea prin împărtășirea înțelepciunii și a resurselor. Astăzi, să exersăm cu o minte liniștită, înțelepciune strălucitoare și împărtășire călduroasă.
