Păstrați Calea de Mijloc dincolo de înverșunare și slăbiciune

Scripturile ne învață să nu devenim aroganți prin bravada nechibzuită, să nu devenim lași prin slăbiciune și să renunțăm atât la înverșunare, cât și la slăbiciune, pentru a putea păstra cu înțelepciune Calea de Mijloc. Acesta este un standard foarte important pentru practica în viața de zi cu zi.

Ferozitatea nu este adevăratul curaj. A ridica vocea și a-i apăsa pe ceilalți pentru că mânia și mândria nu sunt sub control nu este o putere înțeleaptă. Ceea ce un practicant trebuie să guverneze mai întâi nu este alți oameni, ci dorința și furia din propria minte.

Pe de altă parte, nici slăbiciunea nu este calea cea bună. Dacă nu putem spune ceea ce trebuie spus și să ne ascundem doar atunci când este necesară o poziție justă, este și aceasta greu de numit atitudinea unui practicant. Blândețea nu este lașitate, iar curajul nu este violență.

Calea de Mijloc nu este o evitare neputincioasă a ambelor părți. Este înțelepciunea de a vorbi clar atunci când este nevoie, fără a fi târât de emoție într-o presiune acerbă. Este echilibrul de a face ceea ce trebuie făcut în timp ce guvernăm mintea.

Astăzi, să nu ne înclinăm nici spre înverșunare, nici spre slăbiciune, ci să trăim ziua cu curaj înțelept și un centru blând.