Să observăm chiar și cele mai subtile gânduri din ogorul minții
Când un ogor este lăsat de izbeliște, cresc buruieni, iar pământul se întărește. Trebuie udat, trebuie alese semințele, smulse buruienile și îngrijit la timpul potrivit ca roadele să se coacă. Practica este și ea cultivarea minții.
Cuvântul minte ne este familiar, dar a vedea natura minții nu este ușor. Chiar dacă rămâne un singur gând foarte subtil, ne agățăm de el și ridicăm distincții între eu și al meu, plăcut și neplăcut.
Învățăturile profunde spun că vedem natura minții atunci când chiar și gândurile subtile sunt lăsate departe în urmă. Aceasta nu înseamnă să forțăm gândurile să dispară. Înseamnă să știm cu finețe când apare un gând și să practicăm fără a fi purtați de el.
Calea bodhisattva este la fel. Cultivăm acțiunea plină de compasiune și mijloacele iscusite, dar în cele din urmă mergem spre un loc unde chiar și aceste mijloace sunt firesc împlinite. Când ogorul minții este bine îngrijit, semințele bune încolțesc de la sine.
Astăzi, observați ce semințe cad în ogorul minții voastre. Când observați chiar și un gând mic și îl îngrijiți cu atenție, lumina naturii adevărate se apropie treptat.
Practica este ca o cultivare a minții. Chiar și un gând subtil poate deveni sămânță și poate colora ogorul minții; când îl observăm atent și îl îngrijim cu sinceritate, lumina naturii adevărate se arată.