Strălucim pe bună dreptate în locul care ni s-a dat
Uneori, cu bune intenții, încercăm să facem multe lucruri noi înșine. Dar unele lucrări pot fi făcute mai bine de cineva care a practicat-o de mult timp. În astfel de momente, mai degrabă decât să ne forțăm să îndeplinim fiecare sarcină, poate fi mai înțelept să facem munca care ne aparține cu mai multă sinceritate și să respectăm și să sprijinim munca celorlalți.
Putem învăța această inimă uitându-ne la oamenii care vând mărfuri pe piață. Cineva petrece toată ziua oferind lucruri și mâncare făcute de propriile mâini, iar altcineva le primește și ajută viața să continue. Vânzătorul își face munca cu grijă, iar cumpărătorul recunoaște acel efort și primește ceea ce este necesar. Când ne respectăm locul celuilalt, chiar și un mic schimb devine ajutor și recunoștință.
La fel este și pentru practicanți. Un practicant este cel mai potrivit atunci când mintea este adunată în practică, studiu și rugăciune. Desigur, dorința de a ajuta cu alte lucrări este prețioasă, dar dacă ne pierdem studiul inițial și ne forțăm să menținem o muncă cu care nu suntem obișnuiți, se poate cheltui multă energie în timp ce rezultatul nu se adâncește. Într-un astfel de moment, să ne întoarcem puterea către propria noastră muncă și să-i recunoaștem și să-i ajutăm pe cei care lucrează bine este calea cea mai bună.
Învățătura lui Buddha oferă, de asemenea, acest tip de imagine. Soarele strălucește ziua, iar luna strălucește noaptea. Un soldat este potrivit atunci când este echipat cu aspectul și munca unui soldat, iar un practicant este potrivit când face munca unui practicant. Asta nu înseamnă să ne comparăm cu ceilalți. Înseamnă că fiecare persoană ar trebui să strălucească corect în locul său.
Păstrarea propriului loc nu devine îngustă. Mai degrabă, este modul în care mintea încetează să se împrăștie și își adună putere. Când fac cu sinceritate ceea ce pot face bine și respect priceperea și efortul celorlalți, ne ajutăm unii pe alții să trăiască. Practica de astăzi începe chiar de acolo.
Fiecare persoană are un loc care i se dă și o muncă pe care o poate face bine. Dacă încercăm să ne forțăm să facem totul direct, forțele noastre se împrăștie și rezultatul este greu de adâncit. Când facem munca care este a noastră cu sinceritate și respectăm și sprijinim munca și priceperea altora, viața continuă într-o armonie mai mare.
