Practică care luminează chiar și ultima ignoranță

Trezirea credinței explică mișcarea minții prin cele trei semne subtile și cele șase semne grosiere. Cuvintele sunt dificile, dar în practică sensul lor este clar. Vorbirea, acțiunea, atașamentul și discriminarea sunt curente relativ grosiere. În primul rând, trebuie să observăm și să îmblânzim aceste mișcări vizibile.

Se spune că, prin al șaptelea temei, fluxul grosier al suferinței și al discriminării este mult stins. Totuși, asta nu înseamnă că trezirea perfectă este deja completă. Chiar și atunci când undele de suprafață devin calme, o mișcare foarte subtilă poate rămâne adânc în apă. Obiceiurile cele mai profunde ale minții trebuie să fie iluminate de o înțelepciune mai rafinată.

Activitatea subtilă a ignoranței nu este ușor de văzut. Mintea care crede că știe, mintea care crede că vede și mintea care stabilește și prinde un obiect pot continua într-un mod foarte fin. Prin urmare, nu deveniți mândri doar pentru că necazurile grosiere au scăzut. Observați sincer umbra subtilă care încă rămâne.

Samadhi asemănător unui diamant indică o stare de concentrare neclintită care rupe chiar și ignoranța finală. Aceasta nu este o cerere de a imagina o scenă mistică. Poate fi primit ca o metaforă a trezirii profunde care nu înțelege nici măcar cel mai mic atașament ca sine.

Astăzi, nu decora mintea gândindu-te doar la o treaptă înaltă îndepărtată. Privește reacțiile care apar aproximativ în tine acum și, de asemenea, examinează judecata subtilă și agățarea de sub ele. Când calmezi valurile grosiere și iluminezi chiar și mișcarea adâncă sub apă, practica devine cu un pas mai adânc.

Calea trezirii nu poate fi vorbită cu ușurință ca fiind un simplu început și sfârșit. A-ți vedea natura este un început prețios, dar este nevoie de o stare de veghe constantă până când chiar și ultima umbră a ignoranței dispare. Astăzi, nu fi neglijent doar pentru că mintea a devenit liniștită. Chiar și în liniște, observați lipirea subtilă care poate rămâne.