Înțelepciunea auzită trebuie să fie confirmată prin experiență directă

Există etape ale înțelepciunii. Există înțelepciune dobândită citind cărți, ascultând discuții despre Dharma și auzind multe explicații. Acesta poate deveni un mijloc abil care deschide calea, dar este totuși o etapă care se bazează pe limbaj și concepte.

În continuare, este nevoie de practică și experiență reală. Indiferent cât de mult am auzit explicații despre mâncare, nu-i putem cunoaște gustul decât dacă îl mâncăm noi înșine. În același mod, putem confirma profunzimea învățăturii numai atunci când o aplicăm efectiv minții.

Puterea care ne eliberează de suferință nu se completează doar prin înțelegerea din cap. Când mintea este zguduită, trebuie să observăm respirația. Când apare furia, trebuie să ne încetinim reacția. Când apare dorința, trebuie să-i observăm direct mișcarea. În această experiență, înțelepciunea devine o putere vie.

Cunoștințele dobândite prin mijloace pricepute sunt prețioase. Dar nu trebuie să rămânem la nivelul mijloacelor pricepute. Când testăm ceea ce am învățat în viață și ne antrenăm prin practică efectivă, înțelepciunea duce la libertate.

Astăzi, aplicați o învățătură pe care ați auzit-o într-o situație reală. Practica care nu se oprește la cunoașterea explicației, ci o gustă direct, devine o cale care ușurează suferința.