O zi pentru a învăța impermanența uitându-se la flori
6 aprilie - O zi pentru a învăța impermanența uitându-se la flori
Când vine primăvara, florile înfloresc și lumea devine și mai frumoasă. Oamenii se bucură în timp ce privesc florile și oferă flori lui Buddha, în timp ce își fac aspirația ca propriile lor vieți să fie, de asemenea, frumoase și parfumate ca florile.
Dar florile nu învață doar frumusețe. O floare înflorește, nu stă și în final cade. Când vin vântul și ploaia, poate cădea și mai devreme. Prin această priveliște, natura ne arată principiul că nimic din lume nu rămâne pentru totdeauna.
Viața este și așa. Sunt vremuri bune și, deși lucrurile par să rămână, nu rămân. Conexiunile apar și atunci când este momentul potrivit și se îndepărtează când a sosit momentul. Așa cum albinele și fluturii vizitează când florile înfloresc, multe legături se pot aduna atunci când viața merge bine. Dar după ce cad florile, se schimbă și acel loc. Prin urmare, nu este nevoie să vă agățați de conexiunile care vin și nici să suferiți ținându-vă doar de legăturile care pleacă.
Ceea ce contează este cum trăim acest moment prezent. Avem nevoie de o viață care să nu se lase dusă în vremuri frumoase, să nu se prăbușească ușor în vremuri dificile și să se exerseze cu sinceritate în fiecare moment. Când ne uităm la natură, nu ar trebui să ne bucurăm doar de anotimp; ar trebui să putem, de asemenea, să învățăm învățătura ținută în cadrul acestuia.
Astăzi, în timp ce privim florile care înfloresc și cad, să învățăm impermanența, să nu ne agățăm de conexiunile care vin și pleacă și să trăim pe deplin acest moment prezent.
Florile înfloresc frumos, dar nu stau mult și în cele din urmă cad. Viețile și relațiile noastre sunt aceleași; nu ne putem ține pur și simplu de ceea ce vine și pleacă. Prin urmare, mai degrabă cu sinceritate decât cu atașament și cu veghe mai degrabă decât cu regret, ar trebui să trăim acest moment pe deplin. Astăzi, să învățăm impermanența din învățătura naturii.
