O dimineață de a observa că nu suntem pregătiți

Apelul de astăzi nu a fost lung. Călugărul a spus pe scurt că astăzi nu era pregătit și ne-a urat o zi bună. Chiar și în acest schimb scurt există o minte de cercetat: atitudinea de a nu ascunde faptul că nu suntem pregătiți, ci de a-l recunoaște așa cum este.

Practica nu începe întotdeauna dintr-un loc perfect pregătit. Uneori sunt dimineți în care învățătura nu este gata și zile în care mintea nu s-a așezat. Important este să observăm acest fapt fără să ne înșelăm și fără să-l împodobim.

Când observăm că pregătirea noastră lipsește, putem începe din nou chiar din acel loc. În loc să forțăm multe cuvinte, este suficient să salutăm sincer cu ceea ce este posibil acum și să deschidem ziua. Chiar și un salut scurt, dacă poartă sinceritate, deschide blând ușa zilei de astăzi.

Adesea vedem insuficiența doar ca pe un eșec, dar în practica budistă momentul în care ne cunoaștem insuficiența este și un loc de studiu. Mintea care știe: „Nu sunt încă pregătit” este ea însăși primul pas prin care ne putem pregăti din nou.

Astăzi, nu așteptați până când totul este perfect aranjat ca să începeți. Recunoașteți ceea ce lipsește acum și începeți cu ceea ce este posibil. Un mic salut care dorește cuiva o zi bună și mintea care spune „voi încerca din nou” devin practica de astăzi.