Înțelepciunea ca medicament pentru suferințe

Un medic bun nu liniștește doar simptomele care apar la suprafață. Medicul caută unde a început necazul și abordează cauza acesteia, astfel încât aceeași durere să nu mai revină. Tathagata examinează mințile ființelor în același mod. Tathagata vede nu numai forma exterioară a suferinței, ci și cum apar suferințele și mișcă mintea.

Medicina lui Buddha al Medicinei nu se referă doar la remedii pentru bolile din organism. Simbolizează medicina Dharma a înțelepciunii care se adresează lăcomiei, mâniei, amăgirii și ignoranței de sub ele. Această învăţătură nu acoperă pur şi simplu un disconfort trecător; ne ajută să vedem rădăcina din care se tot întoarce suferința.

Când mintea este tulburată, adesea încercăm mai întâi să ne schimbăm mediul înconjurător sau alți oameni. Totuși, dacă pur și simplu suprimăm furia fără să vedem atașamentul care o dă naștere, un eveniment similar ne va tulbura din nou. Dacă satisfacem o dorință fără să înțelegem de ce nu se simte niciodată suficientă, în curând urmează o altă dorință. Adevărata vindecare spirituală nu ascunde suferința. Începe prin a observa cu claritate locul din care ia naștere suferința.

Învățăturile despre tathagatagarbha și natura lui Buddha ne amintesc că fiecare ființă are capacitatea înnăscută de trezire și claritate. Practica nu produce o nouă luminozitate și ni o atașează. Este procesul de observare și eliberare a ceea ce ascunde claritatea deja prezentă, astfel încât înțelepciunea și compasiunea să devină evidente.

Nu te hotărăști că ești o persoană rea pur și simplu pentru că a apărut o suferință. Nici suferința nu trebuie folosită pentru a scuza comportamentul dăunător. Practica începe atunci când privim cu sinceritate ceea ce a apărut. Numiți mișcarea minții și examinați în liniște ceea ce încercați să înțelegeți sau să îndepărtați. Înțelepciunea care vede clar cauza este primul pas în îngrijirea minții la rădăcina ei.

Învățătura lui Buddha al Medicinei nu se limitează la dorința de sănătate fizică. Ea indică spre iluminarea ignoranței, lucrul cu suferințele și realizarea capacității pure de trezire prezentă în fiecare ființă. Pe această cale, înțelepciunea este ochiul care vede cauzele clar, iar compasiunea este mâna caldă care ne îndrumă să nu ne etichetăm neglijent pe noi înșine sau pe alții ca fiind bolnavi.