Dezvăluie natura-Buddha care a fost ascunsă

Există o analogie tradițională în care o vaca mănâncă iarbă obișnuită, dă lapte, iar pregătirea atentă duce din lapte la ghee limpezit. Când vedem doar iarba, este dificil să recunoaștem hrana bogată care poate apărea prin acest proces. Cu toate acestea, cu îngrijirea și efortul adecvat, se dezvăluie o adâncime invizibilă la început. În același mod, ființele care par obișnuite pot dezvălui natura Buddha ascunsă în interiorul lor prin practică și înțelepciune.

Se spune că arborele vinī de pe Muntele Sula pare obișnuit în timp ce deține calități medicinale prețioase. Numai aspectul său exterior nu dezvăluie întreaga sa valoare. De asemenea, nu ar trebui să decidem întreaga valoare sau posibilitate a noastră sau a altora din obiceiurile și greșelile afișate în prezent. Afecțiunile pot duce la acțiuni care trebuie corectate, dar acele suferințe nu reprezintă întreaga persoană.

Analogia cu apa minunată supremă care își păstrează gustul natural în marea sărată ne reamintește că trăirea într-o lume plină de suferință nu face ca natura lui Buddha să fie identică cu suferința. Chiar și atunci când apare mânia și dorința zguduie mintea, capacitatea de a observa, de a se întoarce și de a acționa cu înțelepciune și compasiune nu a dispărut.

Corpul compus din pământ, apă, foc și vânt se schimbă fără încetare. Nu putem evita impermanența nașterii, a îmbătrânirii, a bolii și a morții. Cu toate acestea, învățătura naturii lui Buddha ne cere să nu tratăm corpul și emoțiile care se schimbă ca pe tot ceea ce suntem. Natura de Buddha nu stabilește aici un suflet personal neschimbător sau un sine fix. Ea indică capacitatea profundă a fiecărei ființe de a ilumina suferința și de a se îndrepta către trezire.

Practica, prin urmare, nu este lucrarea de a aduce o nouă lumină din afară și de a o atașa nouă înșine. Lucrarea de a observa și de a elibera lăcomia, mânia și amăgirea este cea care ascunde claritatea deja prezentă. Pe măsură ce fiecare înveliș este îndepărtat, înțelepciunea și compasiunea își recuperează direcția naturală, mai degrabă decât să fie fabricate prin forță.

Nu te uita la tine și trage concluzia: „Acesta este pur și simplu ceea ce sunt”. Nu vă uitați la o altă persoană și decideți: „Acea persoană nu se poate schimba niciodată”. Acest lucru nu înseamnă să treceți cu vederea greșelile sau să evitați responsabilitatea. Corectăm clar comportamentul dăunător, amintindu-ne că fiecare ființă își păstrează capacitatea de a se trezi. Aceasta este atitudinea de a avea încredere în natura lui Buddha.

Observați în liniște o suferință care a apărut în minte astăzi. Nu vă legați întreaga identitate de ea. Căutați dedesubt conștientizarea și intenția sănătoasă care sunt încă la lucru. Practica nu este o competiție pentru a dobândi ceea ce ne lipsește; este o cale de eliminare a ceea ce ascunde claritatea deja aici.