Privește-ți propria minte înainte de greșelile altuia

Observăm cu ușurință greșelile și neajunsurile altora. Pe măsură ce judecăm de ce vorbesc așa sau de ce au astfel de obiceiuri, punctele lor slabe par curând mai mari decât cele bune.

O minte care continuă să caute greșelile altei persoane nu se oprește la simpla observație. Urmează antipatie, bârfă, comparație și judecată, iar acest obicei crește din nou ca o sămânță întunecată în propria noastră minte. Ochii care îi văd pe ceilalți prost în cele din urmă ne fac și mintea aspră.

Practica nu este munca de a afla ce este în neregulă cu alții. Este lucrarea de a ne ilumina propria minte. După cum ne-a învățat Seongcheol Keun Sunim, înainte de a vedea greșelile altei persoane, trebuie să le vedem pe ale noastre. Mai întâi trebuie să observăm judecata, furia și sentimentul de superioritate din noi înșine.

Desigur, acest lucru nu înseamnă refuzul de a discerne ce este greșit. Înseamnă că înainte ca discernământul să se întărească în antipatie, ar trebui să examinăm ce obicei ne dezvoltă propria minte. Apoi discernământul devine înțelepciune, iar mintea devine puțin mai blândă.

Astăzi, când vezi vina cuiva, nu o traduce imediat în cuvinte. Privește mai întâi ce se mișcă în propria ta minte. Când ochii care au căutat greșeli se întorc spre interior, calea practicii se deschide.