Când suferința este văzută clar, apare calea spre fericire
În budism, suferința este examinată în multe forme. Există suferința durerii, suferința formațiunilor și suferința schimbării; în viețile noastre, există suferință greu de evitat.
Printre acestea, suferința corpului și a minții este ceva ce toată lumea se întâlnește cu ușurință. Corpul nu poate rămâne întotdeauna sănătos; se poate îmbolnăvi sau răni. Și mintea este zguduită de tristețe, furie, antipatie și de lucrurile care nu merg așa cum ne dorim.
Când apare suferința, ceea ce contează nu este pur și simplu să nu-ți placă vag sau doar să încerci să o eviți. În primul rând, trebuie să cunoaștem suferința în mod corespunzător și apoi să ne uităm la ce cauzează această suferință.
O învățătură centrală a budismului este de a cunoaște suferința, de a cunoaște cauza ei, de a ști că există rezoluție și de a practica direct calea rezoluției. Problemele vieții de zi cu zi devin și ele mai clare când sunt văzute în această ordine.
Dacă disconfortul apare astăzi în corp sau în minte, priviți-l cu atenție, găsiți-i cauza și încercați un mic act de rezolvare. Fericirea se apropie atunci când înțelegerea nu se oprește ca înțelegere, ci continuă în acțiunea corectă.
Suferința trupului și a minții vine la toată lumea. Când corpul este bolnav sau rănit, sau când mintea este tristă, furioasă sau incapabilă de a avea lucrurile așa cum își dorește, simțim suferința. În acel moment, nu evita doar suferința; știi ce este dureros, caută cauza, găsește o modalitate de a o rezolva și practică direct. În acest fel, suferința scade și fericirea se apropie.
