Nu lăsa Calea înainte de trezire

Sunt momente când studiul nu se deschide bine, sau când nu am împlinit încă Calea. În astfel de momente, lucrul la care trebuie să fii cel mai atent este mintea care crede că știe deja când nu știe încă corect.

Dacă nu ne-am trezit corect, este ușor să înțelegem minciuna ca adevăr. Ca și cum insistăm că o căprioară este un cal sau susținem că o umbră este reală, putem ajunge să tratăm o boală ca pe Dharma. Acest lucru este foarte periculos atât în ​​practică, cât și în viață.

Mai ales atunci când mintea se întărește cu gânduri precum „Știu”, „M-am trezit” sau „Acum și eu am ceva de dezvăluit”, studiul se poate rătăci cu ușurință. Mintea care vrea să-și pună sine în față acoperă adevărul și confundă o scurtă satisfacție cu fericirea.

De aceea, până la trezirea completă, nu trebuie să renunțăm la Cale nici măcar o clipă. Avem nevoie de mintea care vede necunoașterea ca necunoaștere, examinează ceea ce este tulbure ca tulbure și studiază din nou cu umilință.

Astăzi, când certitudinea se ridică mai întâi în minte, faceți o pauză. Examinați dacă ceea ce țineți este adevăr sau un semn făcut de dorință. Adevărata fericire nu vine din menținerea minciunii; se apropie printr-un studiu sincer care amintește Calea până la capăt.