Libertatea de a nu mai construi niciodată casa nașterii și a morții

Ființele simțitoare construiesc o casă cu ignoranță, țin acea casă în picioare cu sete (tanha) și construiesc din nou o casă nouă prin atașament. Pe măsură ce ignoranța, setea și atașamentul se leagă unele de altele, ele aduc iar și iar nașterea și moartea. Când te agăți de un gând, se ivește alt gând; când o dorință este împlinită, se naște o dorință nouă. Astfel, închis într-o casă făcută de tine însuți, treci iar și iar prin naștere, moarte și renaștere.

Buddha a practicat de-a lungul multor vieți, căutând constructorul casei. Când a atins în sfârșit trezirea, a văzut limpede cine este constructorul. A înțeles temeinic că constructorul este setea și că pricina fundamentală care susține casa este ignoranța.

Toți căpriorii s-au rupt, iar până și grinda de coamă a acoperișului s-a prăbușit. Nu a mai rămas niciun material pentru a construi o casă și niciun atașament care să vrea să construiască. Nu a căzut doar o casă; au fost stinse cu totul chiar pricinile care duc la construirea unei case din nou.

Non-gândirea nu înseamnă pur și simplu a scăpa de gânduri; înseamnă a nu fi legat de gânduri. Iar non-gândirea supremă este starea în care rădăcina ignoranței este tăiată cu totul și casa nașterii și a morții nu se mai construiește niciodată. Prăbușirea unei case nu desăvârșește singură trezirea. Doar atunci când pricinile care ar construi din nou o casă nu se mai ivesc există eliberare adevărată.

De aceea, ca practicant, nu te opri la a înlătura fiecare gând rătăcit în parte. Privește temeinic de unde se ivește acel gând rătăcit și de ce se sprijină ca să dureze. Apoi înlătură-i pricina fundamentală.

Când ignoranța dispare în sfârșit și setea se sfârșește, nu mai este nimic de apucat și nimic de aruncat. Ajungi la o stare liberă, fără loc în care să rămâi și fără cineva care să rămână. Aceasta este eliberarea deplină.

„Constructorule de case, te-am văzut. Nu vei mai construi o casă.”

Această declarație cuprinde înțelegerea că nu vei mai fi târât niciodată în ciclul renașterii și că te-ai desprins cu totul de el. Poți privi această învățătură și în legătură cu învățătura budismului Seon despre adevărata linie a non-gândirii. Non-gândirea, liberă de toate gândurile rătăcite, este legată de trezirea vederii adevăratei tale naturi. Declarația de a-l fi văzut pe constructorul casei și de a face ca el să nu mai construiască poate fi înțeleasă și ca o dezvăluire a sensului adevăratei linii a non-gândirii.

Pentru a construi o casă sunt necesare multe materiale. Așa cum o casă nu se ridică fără materiale, există pricini pentru ciclul nașterii și al morții în care primești acest trup, te naști și mori. Gândurile rătăcite, ignoranța și atașamentul devin materialele pentru construirea casei și țin ciclul în mișcare iar și iar. Cât timp acele pricini rămân, nu poți fi liber de suferință.

Totuși, dacă înlături acele pricini din rădăcină, nu vei mai renaște și poți fi eliberat cu totul. Aceasta înseamnă a privi sensul eliberării învățate de Buddha în legătură cu adevărata linie a non-gândirii. În locul în care se ivește un gând, privește atașamentul și ignoranța care țin acel gând și taie rădăcina care te face să construiești din nou casa nașterii și a morții.