Cuvântul zilei

Nu rămâne în mintea care te așază pe tine și pe ceilalți pe trepte

2026 . 10 . 06

Doar non-mintea supremă este adevărata non-gândire. Non-gândirea arată spre non-mintea supremă, în care orice gând amăgitor a căzut. Din non-mintea supremă, în care toată gândirea amăgitoare s-a stins, se ivește vederea adevăratei tale naturi (견성, Seon: gyeonseong), realizarea lucrurilor așa cum sunt (suchness). Nu privi această învățătură doar în locul de practică; privește-o și în viața de zi cu zi, unde întâlnești oameni și creezi relații.

Sunt momente când simți că oamenii nu te tratează cum se cuvine și te privesc de sus. Te consideri un om care nu e chiar atât de lipsit, care a învățat mult și este remarcabil în multe privințe. Totuși, când simți că celălalt nu te recunoaște, mintea ți se neliniștește.

În acel moment trebuie să privești și mintea ta față de celălalt. Crezând că ești un om remarcabil, poți privi spre alții și gândi: „Omul acela are o practică mai puțin dezvoltată decât a mea” sau „Omul acela este sub mine”. Celălalt te privește de sus, iar tu îl privești de sus pe celălalt. Fiecare dintre voi desparte sus de jos după propriul criteriu, și astfel relația se strică.

Dacă ai cerceta în amănunt cum te-au văzut ceilalți de-a lungul anilor lungi ai vieții tale, ai găsi multe lucruri care apasă mintea. Important este să nu fii ținut de fiecare dintre ele și să trăiești întâmpinând cu înțelepciune, în felul tău, situația din fața ta. Și aici poți privi învățătura despre gândirea amăgitoare și non-mintea supremă.

Când în timpul practicii se ivesc întruna tot felul de gânduri amăgitoare și fantezii, practica nu merge bine. Ești tras de gânduri și, apucând din nou acele gânduri, îți faci singur o piatră de poticnire. Agățarea de amăgire în acest fel nu aduce niciun folos practicii tale.

Treburile lumii sunt legate și ele de gândirea amăgitoare. Pe măsură ce conduci o afacere, mergi la serviciu și creezi relații cu oamenii, multe lucruri se încurcă între ele. Chiar și când stai nemișcat, acele lucruri continuă ca un șuvoi de gânduri. Fiindcă trebuie să-ți menții munca și relațiile cât trăiești, a scăpa de gândirea amăgitoare poate părea greu.

Atunci se ivește o întrebare: ca să stingi cu totul gândirea amăgitoare și fantezia, trebuie să lași toate treburile și să tai toate relațiile? Cât trăiești, nu poți tăia toate legăturile. Gândurile se ivesc chiar în mijlocul muncii și al relațiilor care continuă. De aceea, tocmai în acea situație trebuie să mergi înainte cu o minte care nu se prinde nici de tine, nici de celălalt și care nu rămâne nicăieri.

Când îi împarți pe sine și pe celălalt, subiectul și obiectul, și rămâi în această împărțire, apare piedica. Dacă ești ținut de judecățile „eu sunt un om de felul acesta” și „celălalt este un om de felul acela”, mintea care urmează se ivește mereu. Nu trebuie să te prinzi nici de un singur lucru și trebuie să nu ai unde rămâne. Trebuie să mergi atât de temeinic, încât nici acel loc să nu-l ții numindu-l „minte”. Non-mintea supremă este temelia practicii de realizat tocmai astfel, iar de acolo se ivește vederea adevăratei tale naturi.

Această practică este necesară și în relațiile de zi cu zi. Într-un loc străin, cineva te poate trata ca pe unul ușor de înfruntat sau ca pe unul care poate fi păcălit. Poate că tu îl socotești pe omul acela lipsit de importanță, iar el te privește de la mare înălțime. Se poate întâmpla cu oricine întâlnești. Într-un astfel de moment ai nevoie de practica de a nu lăsa mintea să fie ținută de atitudinea celuilalt.

Dacă te prinzi de gândul că celălalt te privește de sus, inima te doare și apar necazuri. Dacă poți întâmpina situația fără a fi ținut de acel gând, poți răspunde cu înțelepciune. Urmărește cum se poartă celălalt, dar nu lăsa ca fapta lui să-ți țină mintea mereu legată.

Lasă din mână mintea că ești un om remarcabil și nu te prinde nici de evaluarea celuilalt. Dacă rămâi în a te despărți de celălalt, de-a lungul acestei despărțiri se ivește un alt gând amăgitor. În mijlocul muncii și al relațiilor, observă acea minte și continuă practica de a nu rămâne în ea.

Când simți că cineva nu te tratează cum se cuvine, privește ce gând se ivește în tine în acel moment. Privește înapoi și dacă gândul „merit mai mult decât atât” și gândul „omul acela este mai puțin decât mine” sunt prezente împreună.

În loc să apuci gândul ivit și să judeci iar și iar ce e drept și ce e greșit, nu rămâne în el și răspunde la ceea ce este nevoie acum. În timp ce îți menții munca și relațiile, încearcă să te exersezi să nu fii prins de mintea care te desparte pe tine și pe celălalt în sus și în jos.

Când nu rămâi în mintea care te ridică și nici în judecata altuia, poți întâmpina cu înțelepciune și fără piedici chiar și relațiile.

Doar non-mintea supremă este adevărata non-gândire. Din non-mintea supremă, în care toată gândirea amăgitoare s-a stins, se ivește vederea adevăratei tale naturi, realizarea lucrurilor așa cum sunt (suchness).

Când simți că oamenii te privesc de sus, privește și mintea ta. Poate că și tu te consideri remarcabil și îl privești de sus pe celălalt. Când rămâi în mintea care desparte sus de jos, relația se strică și inima te doare.

Cât trăiești, nu poți tăia toate treburile și toate legăturile. În timp ce lucrezi și întâlnești oameni, ai nevoie de practica de a nu te prinde de gândurile care te despart de celălalt și de a nu rămâne nicăieri. Când lași din mână mintea că ești remarcabil și nu ești ținut de evaluarea celuilalt, poți răspunde cu înțelepciune situației din fața ta.

Raportează traducerea
Lasă rigla și ridică împreună cu ceilalți
Nu rămâne în mintea care te așază pe tine și pe ceilalți pe trepte bandă desenată
  1. Gândul că ești mai bun se ivește primul.
  2. Ochiul care îl măsoară pe celălalt te măsoară și pe tine.
  3. Observă mai întâi gândul care s-a ivit.
  4. Lasă rigla cu care măsurai și ține-o o clipă lângă tine.
  5. Fă împreună ce este nevoie acum.