Când te gândești la fericirea altora, și propria ta fericire crește
Toți vrem să trăim fericiți. Dar dacă mintea se oprește doar la întrebarea „Cum pot fi eu fericit?”, fericirea rămâne departe.
Buddhismul ne spune să nu ne agățăm doar de propria fericire, ci să privim mai întâi spre fericirea celor din jur. Când avem grijă de cei apropiați și dorim sincer ca ei să fie bine, această minte devine începutul propriei noastre fericiri.
Chiar și gesturile mici au putere: un cuvânt bun, puțin ajutor, împărtășire sau grijă. Când aceste gesturi se adună, ele devin semințe de karmă bună.
Cu cât scot la iveală mai întâi o minte care are grijă de ceilalți și îi ajută să fie fericiți, cu atât acea karmă bună se întoarce în cele din urmă și ca propria mea fericire. Și astăzi, alege un mic obicei bun și practică-l cu statornicie.
Fericirea nu crește singură. Ea prinde rădăcini când am grijă de ceilalți, se înmulțește prin împărtășire și se întoarce ca pace a inimii.
Toți ne dorim să fim fericiți. Dar fericirea crește mai bine atunci când ne gândim pentru prima dată la fericirea altei persoane decât atunci când ne uităm doar la noi înșine. Dacă practicăm cuvintele bune, ajutorul mic, împărtășirea și îngrijirea în fiecare zi, karma bună se acumulează și devine virtute, făcându-ne atât pe noi înșine, cât și pe cei din jur fericiți împreună.
