Când știi impermanența, nu amâni practica de astăzi
În budism, ni se spune să nu lăsăm fiecare zi să treacă în zadar fără nimic câștigat. Acest lucru se datorează faptului că o zi care trece nu este pur și simplu timp; este o parte a vieții care nu se întoarce.
Când simțim profund impermanența, lumea poate părea ca și cum ar fi în flăcări. Timpul continuă să curgă, corpul îmbătrânește și într-o zi trebuie să întâlnim moartea.
De aceea practica nu este ceva de amânat. În fiecare moment, trebuie să avem grijă de noi înșine, să privim în minte și să cultivăm obiceiul de a fi treji. Acesta este modul de a ne salva pe noi înșine în impermanența ca o flacără.
Impermanenta nu este o invatatura menita sa creeze frica. Mai degrabă, este o învățătură care ne permite să trăim astăzi mai prețios. Privind cum se schimbă anotimpurile și căd frunzele, putem observa ce trebuie făcut acum.
Astăzi, încercați o mică practică de îngrijire a minții. Când observi respirația, stabilești mintea și trăiești o zi de veghe, chiar și timpul care trece devine o cale de studiu.
Învățătura de a nu lăsa să treacă o zi fără nimic câștigat ne trezește la impermanență. Timpul trece, corpul îmbătrânește, iar lumea se poate schimba în orice moment. Deci nu amânați practica; îngrijește mintea în fiecare moment. Pe măsură ce privești cum se schimbă anotimpurile, exersează cel puțin un obicei de a te trezi astăzi.
