Natura lui Buddha nu este ceva de care mă țin, ci o cale de descoperit.
Budismul Mahayana spune că toate ființele vii au natura de Buddha. Aceasta înseamnă că nimeni nu este abandonat și că toată lumea are sămânța pentru a se îndrepta către iluminare. Mă face să renunț la ideea că sunt o persoană lipsită și că iluminarea este opera unei persoane speciale aflate departe.
Cu toate acestea, a crede în natura lui Buddha nu înseamnă a opri practica prin a spune: „S-a făcut deja”. Este vorba despre a crede că există strălucire în mine și de a-mi cultiva mintea pentru a descoperi acea strălucire care nu a fost încă dezvăluită. Nu este vorba de a dobândi ceva nou din exterior, ci de a înlătura ceea ce a fost ascuns și de a confirma calea inițială.
Există și ceva la care trebuie să fii atent aici. Dacă te ții de natura lui Buddha ca și cum ar fi o entitate care nu se schimbă niciodată, s-ar putea să ratezi calea non-sine și de mijloc despre care vorbește budismul. Natura lui Buddha nu este un cuvânt care face o declarație mare despre „sinele care poate fi cuprins”. Mai degrabă, este o învățătură care ne permite să renunțăm la obsesia noastră de a fi fixați și să vedem clar cum apare și dispare mintea în cadrul relațiilor.
În practică, aceste două lucruri trebuie păstrate împreună. Una este încrederea profundă că toate ființele au potențialul de iluminare. Cealaltă este practica cinstită de a-și controla mintea și de a o dezvălui zi de zi, fără a lua acea posibilitate ca a proprie.
Unii oameni pot dezvolta credința imediat. Unii oameni pot începe pe calea practicii spirituale cu o singură oportunitate mică. Important este să profitați de acea oportunitate, să vă limpezească mintea și să vă schimbați cuvintele și acțiunile încetul cu încetul. Când credința în natura lui Buddha face viața mai ușoară și duce la acțiuni bodhisattva față de ceilalți, acea credință capătă direcția corectă.
Prin urmare, cuvintele „Sunt deja un Buddha” nu ar trebui să fie o propoziție de mândrie. Ar trebui să fie un angajament de a practica „Voi trăi în timp ce descopăr strălucirea din mine.” Budeitatea nu este un nume care mă stabilește ferm, ci o lampă care îmi permite să renunț la atașamente și să merg pe cale.
Zicala că toate ființele vii au natura de Buddha ne face să credem în posibilitatea iluminării. Cu toate acestea, această credință nu ar trebui să devină un gând care se ține de un ego fix. Natura lui Buddha nu este ceva ce am; este o cale strălucitoare pe care o pot descoperi renunțând la atașamente și cultivându-mi mintea.
