Vezi cu Înțelepciunea Căii de Mijloc, Dincolo de Doi și Nu-Doi

În învățătura lui Hwaeom, există un sens profund: nu face doi și nu locui nici măcar în nu-doi. Trebuie să renunțăm la discriminările care împart lucrurile în două, cum ar fi binele și răul, sinele și ceilalți, ființele vii și Buddha. Totuși nu trebuie să înțelegem nici măcar ideea că nu sunt doi.

Judecăm cu ușurință oamenii și evenimentele ca fiind bune sau rele. Dar o persoană poate apărea diferit în funcție de situație și chiar și ceea ce am considerat cândva bun se poate schimba în timp. Cu o judecată fixă, nu putem vedea chipul original al acelei persoane.

Este important să renunți la mintea care se împarte în două, dar rămânerea în gândul „Eu nu discriminez” poate deveni o altă discriminare. Din acest motiv, practica necesită înțelepciunea Căii de Mijloc, care nu rămâne de nicio parte.

Cuvintele și conceptele sunt mijloace pricepute de a explica adevărul. Cuvântul doi și cuvântul nu-doi sunt ambele doar degete îndreptate. Înțelepciunea nu constă în a înțelege cuvintele, ci în a vedea direct locul către care vorbesc cuvintele.

Astăzi, să nu ne oprim cu ușurință în discriminarea dintre bine și rău, ci să privim oamenii și lumea cu ochiul mai larg și mai profund al Căii de Mijloc dincolo de această discriminare.