Lasă-l să curgă, dar nu te lăsa păcălit
În învățătura mai profundă a practicii, principiul nirvanei este descris ca nenăscut și nemuritor: locul care inițial nici nu apare și nici nu dispare. În mintea noastră, multe gânduri, sentimente, suferințe și iluzii continuă să apară și să dispară, dar prezența acelei mișcări nu înseamnă că mintea originală în sine este zguduită.
Este ca marea. Nenumărate valuri se ridică și dispar, dar marea nu este nou născută pentru că apar valuri și nu dispare pentru că valurile se potolesc. La fel, chiar dacă o cascadă continuă să curgă fără odihnă, nu trebuie să ne lăsăm păcăliți de mișcarea însăși și să uităm adevărata ei natură.
Viețile noastre sunt aceleași. Gândurile vin și pleacă, sentimentele apar și se estompează, iar treburile lumești se schimbă mereu. Dar nu trebuie să fim prinși de fiecare și scuturați. Ceea ce contează nu este să forțezi ceea ce apare să dispară, ci pur și simplu să știi că curge și să-l vezi corect.
Multe fenomene nu ne fac să ne pierdem natura, iar apariția suferinței nu șterge locul inițial clar al minții. Prin urmare, practica nu înseamnă a suprima totul. Este a lăsa ceea ce apare să apară fără a fi păcălit de el și a lăsa ceea ce trece să treacă fără a fi târât.
Astăzi, să lăsăm gândurile să curgă, să lăsăm sentimentele să treacă și să nu fim duși de acea mișcare, astfel încât să putem recunoaște mintea inițial limpede.
Gândurile și sentimentele apar și dispar continuu, dar mintea inițială nu se naște și nu se șteargă de acel flux. Practica nu înseamnă a forța lucrurile să rămână sau a le îndepărta; înseamnă să-i lași să curgă fără a fi păcăliți. Astăzi, să recunoaștem în liniște tot ce apare.
