O minte care nu apucă și nu respinge

Dimineața se face frig, ca și cum iarna ar fi sosit deodată, iar după-amiaza e puțin cald. Vremea din octombrie este frumoasă, dar, cu o diferență atât de mare între zi și noapte, trebuie să ai grijă de sănătatea ta. Ca să pregătești evenimentul de mâine, începi pregătirile încă de azi, iar mâine te aduni din nou devreme și dai o mână de ajutor. Te interesezi de cum o duc cei din jur și pregătești ce este necesar alături de ei, la începutul zilei.

Azi privești din nou, în continuarea zilei de ieri, învățătura despre non-minte. În învățătura care merge de la Bodhidharma până la al Șaselea Patriarh, versetul din Sutra Diamantului „Ung mu so ju i saeng gi sim”, adică „Ivește mintea fără să rămâi nicăieri”, este esențial. Chiar și atunci când este aceeași învățătură, trebuie să te întorci la miezul ei și să o studiezi din nou.

Non-mintea înseamnă a contempla cu înțelepciunea care vine din adevărata natură a lucrurilor așa cum sunt (suchness), fără a apuca și fără a respinge. Înțelepciunea de aici este cea care se ivește din adevărata ta natură. Important este să privești cu această înțelepciune și să nu fii ținut de nicio parte.

Când se ivește un gând, se ivește și gândirea discriminatorie, iar după ea apuci sau respingi. Mintea care vrea să ia ceea ce îți place duce la atașament și agățare. Când ești ținut de ceea ce îți place, pot ieși de aici și greșeli.

Gândirea discriminatorie lucrează și în partea respingerii. Când consideri ceva neplăcut, când judeci că nu este bun sau că nu ți se potrivește, se ivește o minte care vrea să împingă acel lucru la o parte, laolaltă cu mânia. Conștiința se mișcă după obiectele și situațiile pe care le întâlnești, iar din aceasta se nasc reacțiile de agățare sau de respingere.

Pe parcursul vieții întâlnești nenumărate situații. Dacă la fiecare dintre ele continui să ridici păreri și gânduri de prisos, gândirea amăgitoare se prelungește fără sfârșit. Așa cum valurile se ridică neîncetat pe mare, după un gând vine altul, apoi altul. Când gândirea amăgitoare se înșiruie astfel, este greu să ieși din mlaștina suferințelor mentale.

De aceea este nevoie de învățătura de a ivi mintea fără a rămâne nicăieri. A contempla cu înțelepciunea adevăratei naturi, fără a apuca și fără a respinge, înseamnă a nu fi ținut de gândirea discriminatorie și de gândirea amăgitoare care se ivesc după ceea ce întâlnești. Trebuie să lași mintea să se ivească fără piedici, fără să rămână nici în plăcere, nici în neplăcere.

În viața obișnuită, pe oricine ai întâlni și în orice situație te-ai afla, gândirea discriminatorie se ivește pe loc și reacționezi după ea. De aceea această învățătură este atât de importantă în viața de zi cu zi. Ar fi bine dacă ți-ai trezi adevărata natură și mintea ta ar fi fără piedici, dar faptul că încă nu ai ajuns la acea stare nu este un motiv să amâni practica.

Amintește-ți această învățătură în măsura în care poți acum și aplic-o în viața ta. Înainte să judeci pe loc, după gândirea discriminatorie, și să apară probleme, privește astfel încât înțelepciunea să poată lucra. Chiar dacă este greu, adună-ți mintea în practică și obișnuiește-te, în viața de zi cu zi, cu o minte care nu apucă și nu respinge.