Practica se adâncește atunci când observăm Oceanul Conștiinței Alaya

Doar pentru că mintea este pentru scurt timp calmă nu înseamnă că fiecare rădăcină a dispărut. Așa cum oceanul însuși nu dispare atunci când valurile de pe suprafața lui devin nemișcate, tendințele obișnuite profunde pot rămâne chiar și atunci când gândurile vizibile s-au liniștit.

În budism, baza profundă a minții este explicată prin imaginea conștiinței alaya. Activitatea celor cinci conștiințe senzoriale, a șasea conștiință și a șaptea conștiință este ca valurile care se ridică pe ocean. Valurile nu există în afară de ocean, dar dacă oceanul rămâne, rămâne și posibilitatea ca valurile să se ridice din nou.

Prin urmare, un practicant nu trebuie să se oprească la observarea doar a furiei și a atașamentului care apar la suprafață. Practica minții se adâncește atunci când observăm și renunțăm la tendințele obișnuite subtile și chiar atașamentul față de dharme.

Asta nu înseamnă să te conduci dur. Mai degrabă, înseamnă să nu te agăți prea repede de gândul „M-am trezit”. Chiar și atunci când vine calmul, avem nevoie de umilința de a observa cu atenție și de mintea care se întoarce din nou la practică.

Astăzi, nu te uita doar la valurile minții tale. Privește în oceanul adânc din care se ridică acele valuri. O practică care nu rămâne în calmul superficial, ci luminează rădăcinile, face calea eliberării fermă.