O minte goală nu cunoaște limite

A goli mintea nu înseamnă a nu avea gânduri sau a renunța la responsabilitățile pe care trebuie să le îndeplinim. Nici nu înseamnă suprimarea gândurilor și sentimentelor pentru ca acestea să nu apară. Înseamnă să vedem lăcomia, frica, îndoiala și încăpățânarea umplând mintea așa cum sunt, fără a le ține ca și cum ar fi tot ceea ce suntem.

Când o cameră mică este aglomerată cu bunuri, este dificil chiar să deschizi ușa sau să te întorci înăuntru. Când ceea ce este necesar este amestecat cu sarcinile care au supraviețuit utilizării lor, devine greu să decideți ce să faceți mai întâi. Mintea este aceeași. Dacă continuăm să strângem cuvinte din trecut, griji cu privire la ceea ce nu a venit încă și gânduri de comparație, devine dificil să vedem clar ce este în fața noastră acum.

Spațiul deschis nu lipsește pentru că este gol. Deoarece este deschis, poate primi nori, vânt și lumina soarelui fără a fi obstrucționat de niciunul dintre ei. O minte limpede este la fel. Atunci când nu insistăm că un singur gând este corect, există loc pentru a auzi o altă persoană și spațiu pentru a alege o acțiune mai înțeleaptă înainte de a fi luat de emoție.

Adevărata noastră natură nu este un obiect adus din afară și plasat în minte. Lăcomia, mânia și amăgirea o întunecă doar pentru o vreme. Când le iluminăm și le eliberăm, înțelepciunea și compasiunea devin vizibile în mod natural. În loc să ne forțăm să devenim cineva special, practica îndepărtează, unul câte unul, ceea ce ascunde claritatea deja prezentă.

Acest lucru nu înseamnă să tratezi fiecare dorință sau plan ca fiind în mod inerent rău. Gândirea și planificarea sunt necesare pentru a avea grijă de viață, a ne ține promisiunile și a stabili scopuri demne. Ar trebui să ne întrebăm, totuși, dacă au ocupat toată mintea și ne-au împiedicat să vedem alte posibilități. Avem nevoie de înțelepciunea de a avea grijă de ceea ce este necesar și de a elibera ceea ce a trecut deja sau se află în afara controlului nostru.

Când mintea se simte complicată, nu încerca să rezolvi totul deodată. Faceți o pauză pentru trei respirații lente și observați singurul gând care ocupă cel mai mult spațiu. Întrebați dacă este vorba despre un fapt, frică sau atașament și apoi alegeți singura acțiune care trebuie luată acum. Restul poate fi așezat în spațiu deschis pentru o perioadă.

Spațiul deschis al minții nu este un vid nihilist; este libertatea. Din acel spațiu putem vedea mai larg, putem asculta cu mai multă căldură și acționăm mai precis. O minte goală nu cunoaște limite. Dintr-o minte neobstrucționată de niciun lucru, înțelepciunea și compasiunea noastră înnăscută pot lua formă în viața de zi cu zi.