Aveți grijă de corp fără să vă agățați de el

Reflectarea asupra impermanenței corpului nu este un mod de a vedea viața sumbru. Așa cum un castel de nisip cade în vânt și valuri, o floare în plină floare se ofilește și chiar și o casă robustă îmbătrânește cu timpul, corpul se schimbă în funcție de condiții. Când nu ne îndepărtăm de faptul că schimbarea este inevitabilă, putem privi cu mai multă onestitate timpul care ne-a fost dat.

Dacă ne ținem strâns de corpul ca un sine permanent, frica și resentimentele cresc ori de câte ori apare schimbarea. Dorința de a nu pierde niciodată tinerețea, înfățișarea sau sănătatea se poate extinde cu ușurință în agățarea de bogăție, statut, putere și relații ca ale mele. A contempla schimbările corpului nu înseamnă a renunța la viață; este observarea de unde începe atașamentul.

Cu toate acestea, nu este nevoie să disprețuiți sau să neglijați corpul. Frumusețea prezentă a unei flori nu este ștearsă pentru că se va ofili. O casă nu încetează să fie prețioasă pentru că ne adăpostește astăzi pentru că într-o zi se va uza. Impermanenta si lipsa de valoare nu sunt la fel.

De asemenea, ar trebui să distingem grija pentru corp de agățarea de el. Mâncatul bine, odihna, primirea tratamentului și mișcarea corpului hrănesc fundația care lasă practica să continue. Cererea ca corpul să rămână mereu tânăr și perfect sau urarea lui pentru schimbare poate deveni o altă formă de atașament. Grija necesită compasiune, în timp ce eliberarea atașamentului necesită înțelepciune.

Cu acest corp ne putem pleca, sta, merge, privi respirația și cultiva mintea. Putem ușura povara altei persoane, putem oferi un cuvânt cald, dăruim cu generozitate și slujim. Corpul nu este o posesie pe care o putem păstra pentru totdeauna; este un teren prețios de practică prin care putem crea acum cauze sănătoase și înțelepciune.

A reflecta asupra morții nu înseamnă a trăi cu ochii ațintiți doar asupra morții. A ști că viața se va sfârși nu face ca ziua de azi să fie lipsită de sens. În schimb, ne cheamă să studiem cât de mult putem acum, să ne cerem scuze cât putem, să ajutăm când putem și să cultivăm mintea cât timp este oportunitatea.

Când corpul este bolnav sau nu se mai simte ca cândva, nu vă învinovățiți. Starea corpului nu determină valoarea unei persoane sau profunzimea practicii sale. Ai grijă de el cât poți și alege o postură, o respirație și o acțiune sănătoasă care sunt posibile acum. Practica nu începe numai după ce obținem un corp perfect; este antrenamentul de a rămâne treaz împreună cu un corp în schimbare.

Astăzi, îngrijește-te în liniște de o parte a corpului tău. Observați atât recunoștința, cât și disconfortul și luați un act de grijă de care aveți nevoie, fără teamă sau aversiune exagerată. Apoi purtați puterea creată de acea grijă într-o perioadă de meditație, un cuvânt bun sau o acțiune benefică.

Corpul nu este o posesie veșnică de ținut strâns, ci un instrument de practică care ne permite să trăim corect acum. În loc să ne petrecem timpul cu frică de schimbare, îngrijiți-vă cu înțelepciune de corpul acestui moment și folosiți-l pentru bine.