Un Lăstar Nu Este Încă Rodul

Sutra Nirvanei ne învață că, atunci când cineva aude acest învățământ, ajunge să creadă în natura de Buddha și ridică mintea care se îndreaptă spre cea mai înaltă trezire, acea persoană poate fi numită bodhisattva. Chiar înainte ca totul să fie împlinit, o minte care și-a stabilit limpede direcția și a pășit pe acel drum este prețioasă.

Dar explicația cărții nu se oprește aici. Dacă vederea și cunoașterea naturii de Buddha rămân încă la nivel de concept, aceasta se numește bodhisattva lumesc. A înțelege și a crede o învățătură nu este aceeași etapă cu a o cultiva de-a lungul întregii vieți, până când natura de Buddha este văzută limpede.

Gândește-te la o singură sămânță așezată într-o brazdă. Odată ce străpunge pământul și trimite în sus un mic lăstar, direcția vieții s-a arătat deja. Dar apariția unui lăstar nu înseamnă că rodul s-a format. Canalul de apă trebuie așezat drept, lumina soarelui trebuie să ajungă la el, iar locul unde rădăcinile prind trebuie îngrijit zi de zi.

Bodhicitta, mintea care se îndreaptă spre trezire, este la fel. Această aspirație spre trezire este sămânța, iar preceptele pure sunt brazda care oprește mintea să curgă spre locul greșit. Liniștea așază o minte șovăielnică, pentru ca rădăcinile să poată merge mai adânc, iar înțelepciunea arată limpede ce este creștere adevărată și ce este doar lăcomie adăugată.

Pe măsură ce cineva cultivă astfel preceptele, liniștea și înțelepciunea, o învățătură cunoscută la început doar prin cuvinte începe să se transforme într-o schimbare a faptei și a minții. Cartea explică faptul că, prin această practică, se dobândește eliberarea, se vede natura de Buddha și, în cele din urmă, se ajunge la locul unde natura de Buddha este văzută limpede. Maestrul Seon Seongcheol numește acel loc tronul bodhisattvei de mare putere care a realizat marea nirvana.

Așadar, nu ar trebui să ne considerăm desăvârșiți doar spunând: „Cred în natura de Buddha” sau „Am ridicat mintea care se îndreaptă spre trezire.” Nici, pe de altă parte, nu ar trebui să disprețuim mintea pe care am ridicat-o pentru prima dată doar pentru că încă practicăm. Un lăstar nu este rodul, dar este un început viu care se îndreaptă spre rod.

Ceea ce contează nu este să dobândim un nume pentru noi înșine, ci felul în care îngrijim astăzi acea minte. Lasă preceptele să-ți îndrepte faptele, lasă liniștea să-ți potolească mintea, iar înțelepciunea să cerceteze atașamentul și gândirea care desparte. Când cultivi pas cu pas, îngrijind-o precum o singură sămânță, o învățătură cunoscută la început doar ca idee devine treptat un drum confirmat în viață.