Principiul Practicii Învățat din Recolta Toamnei

Cerul este înalt și senin, iar vântul a devenit răcoros. Roadele de pe câmpuri și din orezării sunt recolta toamnei — rodul semințelor semănate primăvara, care au rezistat soarelui, ploii și vântului verii. Rodul toamnei nu apare brusc toamna; el este rezultatul seminței, al luminii soarelui, al ploii și vântului, al solului și al grijii țăranului, toate lucrând împreună.

În budism, sămânța este văzută drept cauză (因, in), lumina soarelui, ploaia, vântul și solul drept condiții (緣, yeon), iar rodul care apare atunci când cauza și condițiile se întâlnesc, drept efect (果, gwa). Cuvintele, gândurile și faptele în care mă implic astăzi devin, de asemenea, semințe. Gândurile, cuvintele și faptele bune devin semințe de karma bună, în timp ce cuvintele și faptele mânate de lăcomie, mânie și amăgire devin semințe ale suferinței. Karma nu este un destin fix — este sămânța pe care o semeni chiar acum.

Practica nu înseamnă a nu face nimic; înseamnă să îngrijești ogorul minții, rămânând treaz ca să observi ce sămânță semeni chiar acum. Așa cum smulgi buruienile, dai apă și laşi lumina soarelui să pătrundă, chiar dacă una sau două ședințe de meditație așezată sau de aspirație nu aduc un rezultat imediat, trebuie să stărui cu tenacitate în practică până când cauza și condițiile se coc.

Propriul jurământ al învățătorului de a transmite Dharma, odată sădit, a întâlnit nenumărați oameni și condiții și a crescut în recolta de astăzi. A duce mai departe o recoltă nu înseamnă a te odihni în mândrie pentru rod, ci a resădi noua sămânță din acel rod pentru generația următoare. Împărtășirea rodului bun și lăsarea în urmă a semințelor bune — așa se perpetuează condițiile, jurământul și transmiterea Dharmei.