Când mintea nu șovăie, lumea este văzută corect
Când mintea nu se clatină încoace și încolo, putem vedea corect frumusețea lumii. Când mintea este tulburată, chiar și aceeași lume dă naștere mai întâi la nemulțumire, comparație, discriminare și atașament. Dar când mintea este stabilă, viața așa cum este începe să apară într-un mod nou.
Seung Sahn sunim ne-a învățat în acest spirit: când mintea nu șovăie încoace și încolo, ajungem să vedem frumusețea acestei lumi și să realizăm că această lume este deja adevăr.
Asta nu înseamnă că adevărul există doar într-un loc special. Înseamnă că munții și apa, florile și vântul, și chiar un cuvânt sau o acțiune obișnuită din viața de zi cu zi, se dezvăluie ca loc al Dharmei atunci când mintea este limpede și nemișcată.
În budismul Seon, trezirea se dezvăluie uneori prin cuvinte foarte obișnuite și neașteptate. Când este întrebat: „Ce este Buddha?”, un maestru Seon poate răspunde arătând spre un obiect obișnuit chiar din fața ochilor. Această învățătură arată că Buddha nu este un obiect special, îndepărtat, ci poate fi revelat în locul așa cum este, chiar acum.
Dar nu este ușor să păstrăm o minte nemișcată în viața de zi cu zi. Când cineva ne critică, când ceva nu merge cum vrem sau când schimbările din lume zguduie mintea, suntem ușor trași de emoții. Este firesc ca emoțiile să apară, dar practica înseamnă să nu lăsăm cuvintele și acțiunile să fie măturate de acele emoții.
Gândurile apar și dispar. Emoțiile apar și dispar și ele. Dacă suntem mereu trași de acel flux, mintea se clatină; dar când îl observăm și ne păstrăm centrul, lumea apare treptat altfel.
Astăzi, în loc să învinovățim mintea șovăitoare, să observăm acea șovăială, să nu fim târâți de gânduri și emoții și să vedem adevărul în viață așa cum este.
Când mintea șovăie, lumea pare să șovăie și ea; când mintea este liniștită, totul în viața de zi cu zi apare ca Dharma. Gândurile și emoțiile apar, dar a nu fi târâți de ele este practică. Astăzi, să observăm șovăiala și să trăim păstrându-ne centrul.