Calea bodhisattvei: fără a rămâne, fără a te agăța
Când nu consideri trupul ca fiind tu și nu faci din minte ceva de apucat și de care să te agăți, ajungi să vezi just adevărata natură a trupului și a minții. Aceasta nu înseamnă a scăpa de trup și de minte sau a te întoarce de la ele. Înseamnă a lăsa să plece agățarea care le ține strâns ca „eu”. Când această strânsoare se desface, se deschide calea de a privi just trupul și mintea.
Cu această înțelepciune prajna, bodhisattva este liber de noțiunile fixe de sine, persoană, ființă și durată de viață. Pentru că bodhisattva nu se ține de noțiuni despre sine și ceilalți, despre ființe și durată de viață, realizarea lui nu este zguduită de împrejurările care apar. Tăria asemenea diamantului nu stă în a păzi strâns vreo noțiune, ci în înțelepciunea care nu este legată de noțiuni.
Totuși, gândul „voi scăpa de noțiuni” poate deveni și el un loc în care să rămâi. Trebuie să lași să plece chiar și gândul că ai devenit liber de noțiuni. Când nu te ții de o realizare pe care trebuie s-o obții și nu ridici ceva ce trebuie lepădat, apare înțelepciunea nerămânerii și a negândului, fără nimic de luat și nimic de lepădat. Aceasta înseamnă a nu te agăța nici măcar de eliberarea de noțiuni.
Calea bodhisattvei este aceea de a fi liber de formă fără a nega forma. Rămâi în lume fără a te încurca în ea și ajuți ființele fără a ridica noțiunea că tu ești cel care ajută. Lași agățarea în urmă fără a părăsi viața, iar în timp ce îi ajuți pe alții, nu ții de acea faptă ca de meritul tău. Aceasta este calea bodhisattvei.
Privește trupul și mintea și observă de ce te ții strâns ca de „eu”. Vezi dacă faci din gândurile și sentimentele care apar obiecte de agățare.
Dacă observi agățarea, nu rămâne nici în gândul că trebuie neapărat să scapi de ea. Fără să te ții de gândul că ai lăsat să plece, fă ceea ce ai de făcut acum.
Când ajuți pe cineva, oferă-ți toată grija ajutorului și exersează să nu ridici noțiunea „eu am ajutat”.
Când nu consideri trupul ca fiind tu și nu te agăți de minte, ajungi să vezi just adevărata natură a trupului și a minții. Cu înțelepciunea prajna, bodhisattva este liber de toate noțiunile fixe și nu este zguduit de împrejurări.
Când lași să plece gândul de a scăpa de noțiuni, și chiar gândul că te-ai eliberat de ele, apare înțelepciunea fără nimic de luat și nimic de lepădat. Calea bodhisattvei este să fii nelegat de formă fără a nega forma, să trăiești în lume fără a te încurca în ea și să ajuți ființele fără a ridica noțiunea de a ajuta.
- Țineai strâns acest castron, crezând că ești tu.
- Cu cât strângeai mai tare, cu atât se zguduiau mai mult undele.
- Nu ai aruncat castronul. Ți-ai slăbit doar strânsoarea.
- Ai lăsat să plece chiar și gândul că ai lăsat să plece.
- Ajută, dar nu ridica gândul: „Eu am ajutat”.