Mintea pură este ca spațiul gol

Când ne uităm la spațiul gol, pot fi văzute multe apariții. Vedem un cer senin, nori și ceață. Uneori pare întunecat, iar uneori pare vopsit în roșu. Dar acele culori și forme nu sunt spațiu gol în sine.

Spațiul gol deține toate acele aparențe, dar nu este pătat de ele. Spațiul gol nu devine tulbure deoarece norii se adună și nu apare nou pentru că ceața se limpezește. Spațiul gol este pur și simplu spațiu gol.

Mintea noastră inițială este aceeași. Gândurile apar, emoțiile trec și apar discriminări de placere și antipatie, dar acestea nu sunt mintea originală în sine. Văzând numeroasele condiții și funcții care apar în minte, le înțelegem ca fiind „eu”, dar locul inițial al minții pure este mult mai larg și mai liniștit decât atât.

Numele și limba sunt aceleași. Explicăm lucrurile în cuvinte, le dăm nume și studiem ascultând discuții despre Dharma. Dar cuvintele și numele sunt doar mijloace iscusite care indică adevărul; ele nu se trezesc singure. Așa cum spațiul gol nu poate fi conținut pe deplin în cuvinte, lumea trezirii nu poate fi dezvăluită pe deplin doar prin limbaj.

Acest lucru nu înseamnă că cuvintele și discuțiile Dharma sunt inutile. Învățătura lui Buddha este transmisă prin limbaj, dar sensul său depășește limbajul. Când un deget arată către lună, nu ar trebui să ne uităm doar la deget, ci să vedem luna. În același mod, atunci când ascultăm o discuție de Dharma, nu ar trebui să rămânem doar în cuvinte, ci să vedem locul din minte către care îndreaptă cuvintele.

Gândurile și emoțiile vin și pleacă ca norii. Discriminarile si numele apar si dispar ca ceata. Dar mintea originală care le luminează pe toate este largă și pură ca spațiul gol.

Astăzi, să nu fim prinși de gândurile și emoțiile care apar, să nu rămânem doar în nume și cuvinte și să ne petrecem ziua privind în mintea originară, largă și pură ca un spațiu gol.