Când înțelegem golul, ascensiunea și căderea minții devin mai ușoare
Mintea devine emoționată înaintea evenimentelor fericite și se prăbușește înaintea celor dureroase. Înțelegem acele ridicări și căderi ca „eu”, dar când ne uităm îndeaproape, gândurile și sentimentele sunt un flux care ia naștere prin condiții și apoi dispar din nou.
A spune că sunt goale nu înseamnă că nu există nimic. De asemenea, nu înseamnă că nu există bucurie sau durere. Înseamnă doar că nu rămân pentru totdeauna ca lucruri fixe, substanțiale. Este ca un val care se ridică clar, dar nu este separat de mare.
Practica nu înseamnă a scăpa cu forța de o minte dureroasă. Este observarea „Acest tip de minte a apărut” și urmărirea modului în care acea minte se schimbă și dispare. Când putem vedea în acest fel, nu trebuie să fim prea legați de bucurie și nu trebuie să ne prăbușim complet înaintea durerii.
Ceea ce contează în această învățătură este să nu forțezi mintea să arate mai bine sau să încerci să o schimbi pe toate odată. Mai întâi, observați unde este prinsă mintea chiar acum și chiar din acel loc alegeți un pas într-o direcție mai dreaptă. Practica nu este un eveniment special departe; apare în expresiile, cuvintele, judecățile și grija zilei.
Mintea se ridică și coboară între bucurie și durere. Când nu ne agățăm, chiar și valurile minții devin mai ușoare. Și astăzi, această învățătură să devină o mică alegere în viața de zi cu zi și să lumineze mintea.
