Dacă avem încredere că există apă, putem săpă mai adânc.

Natura Buddha este natura noastră strălucitoare inițial. Nu o creăm din afară; îl descoperim curăţând ceea ce o acoperă. Așa că a crede în natura lui Buddha nu este un motiv pentru a te opri și a spune: „Am terminat deja”. Este hotărârea de a ști că există strălucire în noi care ar trebui să fie dezvăluită și de a continua să ne mișcăm în acea direcție.

Practica presupune efort și are și rezultate. Dar chiar și atunci când efortul arată la fel în exterior, profunzimea practicii se schimbă atunci când există credință. Dacă cineva sapă o fântână fără să știe dacă apa este sub pământ, se poate obosi repede când apar pietre și se ridică praful. Dar cel care are încredere că apa este acolo săpă încă o dată, chiar și atunci când apa nu este încă vizibilă, și merge puțin mai adânc.

Și mințile noastre sunt așa. Suferința, obiceiurile și îndoiala pot apărea mai întâi. Dacă îi vedem și decidem: „Nu pot face asta”, puterea practicii se slăbește. Dar dacă avem încredere că natura Buddha este prezentă, dificultatea dinaintea noastră nu devine un eșec, ci un loc în care să privim mai profund. Credința devine forța care ridică din nou mintea.

Imaginea unei lămpi ne învață același punct. O lampă este inițial strălucitoare, dar funinginea își poate acoperi lumina. Nu forțăm să apară o lumină nouă; ștergem funinginea și dezvăluim strălucirea care era deja acolo. Practica nu înseamnă fugi într-un loc îndepărtat. Este calea întoarcerii și confirmării luminozității care este deja prezentă.

Prin urmare, credința este punctul de plecare al practicii și o mare putere care ne poartă spre trezire. Când avem încredere, „și eu pot deveni strălucitor”, cuvintele și acțiunile noastre încep să se schimbe și chiar și în momentele dificile putem face încă un pas. Credința în natura lui Buddha transformă repetarea fără scop în diligență intenționată.