Natura lui Buddha este observată fără a se agăța

Învățăturile despre natura lui Buddha le pot oferi practicanților o mare putere. Dacă nu avem încredere că calea trezirii este deschisă tuturor, studiul poate deveni cu ușurință obosit și poate înclina spre renunțare. Dar când această încredere se întărește în gândul „Există deja ceva neschimbător în mine”, ea riscă să părăsească sensul budist de ne-sine și apariția dependentei.

Punctul important în învățătura de astăzi este să nu înțelegem natura lui Buddha ca pe un lucru păstrat în interior. Natura lui Buddha nu este o substanță stocată în corp și nu este ceva ce putem pretinde că o deținem prin cuvinte. Ceea ce ne trezim nu este un obiect interior, ci principiul Dharmei. În curgerea a tot ceea ce ia naștere și trece în funcție de condiții, căutăm calea cea bună care devine limpede atunci când nu ne agățăm.

De aceea este nevoie de înțelepciunea căii de mijloc. Dacă ne agățăm doar de gândul „există”, înțelegem natura lui Buddha ca atman. Dacă ne agățăm doar de gândul „nu există”, pierdem direcția practicii. Calea de mijloc nu este un compromis convenabil între cele două. Este înțelepciunea care ne permite să vedem lucrurile corect, fără a fi legați de niciuna dintre extreme.

Gândiți-vă la modelarea ceramicii. Un vas finit nu este ascuns într-un bulgăre de lut ca un obiect. Lutul, apa, atingerea mâinilor, echilibrul roții, căldura focului și așteptarea răbdătoare trebuie să se întâlnească pe bună dreptate pentru ca un vas să apară. Asta nu înseamnă că nu există nicio posibilitate. Când sunt prezente condițiile potrivite și mâinile atente, argila se dezvăluie sub forma unui bol.

Practica este aceeași. A avea încredere în natura lui Buddha nu înseamnă a te așeza la gândul „O am deja”. De asemenea, nu este să decideți „Nu există nimic” și să abandonați calea. Este să ai încredere în principiul Dharmei, să nu te agăți de o concluzie la oricare dintre extreme și să observăm de fapt mintea astăzi.

Învățăturile dificile pot deveni periculoase atunci când le definim prea repede în cuvinte. Cu cât acest lucru este mai adevărat, cu atât mai umil trebuie să le examinăm. Observați ceea ce încercați să posedeți, ce ați îndepărtat negând-o și spre ce concluzie se înclină mintea. Din acea observare, practica începe din nou.