Natura lui Buddha este văzută clar în calea de mijloc

Când vorbim despre natura lui Buddha în studiul budist, primul lucru la care trebuie să fim atenți este să o înțelegem ca pe ceva fix. Dacă ne imaginăm natura lui Buddha ca pe o substanță eternă separată, ne putem îndepărta de sensul budist al apariției fără sine și a dependenței. Totuși, dacă ștergem natura lui Buddha ca și cum nu ar însemna nimic, direcția trezirii care sprijină practica devine, de asemenea, neclară.

De aceea este nevoie de ochiul căii de mijloc. Calea de mijloc nu este pur și simplu alegerea unui punct la jumătatea distanței dintre două părți. Este înțelepciunea care nu rămâne în existență sau inexistență și nu este măturată de apariția și încetarea, de bine și de rău. Cu cât mintea se agață mai mult de o extremă, cu atât este mai greu să vezi lucrurile așa cum sunt și cu atât calea trezirii devine mai încețoșată.

Putem înțelege acest lucru privind un canal de apă după ploi abundente. Când apa este condusă într-o parte, pământul este tăiat. Când cealaltă parte este blocată, apa stagnantă devine noroioasă. Dar când canalul este deschis corespunzător, apa își găsește în liniște propriul debit. Mintea noastră este aceeași. Dacă ne agățăm doar de gândul „există”, suntem zdruncinați. Dacă ne agățăm doar de gândul „nu există”, devenim blocați.

Natura lui Buddha nu este ceva pe care să-l posezi prin prinderea în cuvinte. Este o practică care trebuie confirmată direct prin respectarea principiului Dharmei. Acea Dharma arată calea corectă atunci când nu ne agățăm, chiar dacă toate fenomenele apar și trec prin cauze și condiții. Deci, atunci când vorbim despre natura lui Buddha, încrederea și grija trebuie să fie prezente împreună. Nu ar trebui să ne pierdem puterea de a practica și nu ar trebui să o confundăm cu un sine fix.

Astăzi sarcina noastră este să nu învingem o doctrină dificilă. Este să te oprești atunci când mintea alergă spre extremele placere și antipatie, existență și inexistență, bine și rău. Când ne oprim, putem vedea mintea înclinată într-o parte. În momentul în care observăm acea minte și ne întoarcem la calea de mijloc, practica naturii Buddha nu mai este o frază îndepărtată. Începe în viața de azi.